În această postare vom cu ce ajută tăierea şi faţetarea pentru a evidenţia frumuseţea unei pietre...
DESPRE LUMINĂ ŞI FAŢETE...
Rolul acestor faţete şi tăieturi este de a evidenţia eventuala frumuseţe a unor minerale sau pietre (semi)preţioase în general rare. Această evidenţiere se poate face prin intermediul razelor de lumină.
Ansamblul de efecte luminoase se numeşte brilianţă. Strălucirea şi frumuseţea creşte în funcţie de numărul de faţete prezente pe o bijuterie.
Pnetru pietrele incolore, tăietura evidenţioază aşa numitul ,,foc", adică raza de soare este divizată în culorile spectrului solar.
TIPURI DE TĂIETURI
1)PĂTRATUL-tăietura are formă de pătrat, doar că colţurile sunt şlefuite
2)DREPTUNGHIUL- tăietura are formă de dreptunghi, iar lăţimea acestuia este egală cu aproximativ jumătate din lungime
3)BAGHETA- tăietura are formă de dreptunghi, doar că este foarte mică comparativ cu lungimea
4)OVALUL- tăietura are forma unui cerc mai bombat, adică are forma unui oval; această tăietura poate apărea în diferite forme
5)PARA- tăietura are forma unei pere, sau mai exact a unei picături; de aceea, o altă denumire a acestei tăieturi este tăietura PICĂTURĂ
6)LIBER ŞI UŞOR DREPTUNGHIULAR- tăietura are formă de dreptunghi, dar are colţurile tăiate
7)LIBER ŞI UŞOR DREPTUNGHIULAR ÎN FOARFECĂ- marginile tăieturii sunt formate din mici dreptunghiuri. Acestea au evidenţiate diagonalele
8)DREPTUNGHI CURBAT- tăietura are formă dreptunghiulară, dar acesta se confundă cu un oval datorită colţurilor tăiate
9)DREPTUNGHIULAR ÎN FOARFECĂ- tăietura este la fel ca şi cea de la 7), dar colţurile sunt netăiate
10)MARCHIZ- tăietura (numită şi şpiţ, sau şuveică), este ca un oval cu colţuri
Roci şi minerale 2
Descrierea teoriei geologice...
Ce ne rezervă Roci şi minerale 2
vineri, 17 iunie 2011
luni, 4 aprilie 2011
Sistemele de cristalizare ale mineralelor
Cristalele mneralelor...se găsesc oriunde. Mai multe minerale alcătuiesc ROCI.
Mineralogii, geologii şi cristalografii, de când s-au pus bazele geologiei, folosesc 7 tipuri principale de sisteme de cristalizare pentru minerale. Despre acestea, vom discuta pe rând, începând de postările care urmează;
CUBIC
Anumite minerale mai des întâlnite, precum halitul, pirita, sarea gemă sau galena, foremează toate cristale în acest sistem de cristalizare. Acesta poate fi definit prin axe cvadruple de simetrie Cubii sunt frecventi, la fel ca si octaedrii sau ca si combinaţiile dintre cele două.
ORTOROMBIC
Baritina, hemimorfitul sau enstatitul aparţin sistemului de cristalizare ortorombic. Sistemul se caracterizează prin trei axe duble de simtrie, iar formele cristalelor sunt adesea plate si tabulare.
MONOCLINIC
Este un sistem de cristalizare foarte des întâlnit, multe minerale, printre care şi mica si gipsul, formează cristale monoclinice. Formele cristalelor sunt plate, tabulare sau reprezinta prisme subtiri. Sistemul are o axa dubla de simetrie.
TRICLINIC
Este unul dintre cele mai rare sisteme de cristalizare. Cristalele au o axa de simetrie foarte redusa, fără axă cristalografică. Exemple: feldspatul, plagioclazul si axinitul.
TETRAGONAL
Mineralele zircon si idocraz formează cristale în acest sistem. Cristalele au adesea înalţimea mai mare decat lăţimea., fiind asemanatoare unei cutii de chibrituri (paralelipiped aplatizat). Cristalul este definit de o axa cristalografică cvadruplă.
HEXAGONAL;TRIGONAL
Aceste sisteme de cristalizare apar de obicei grupate, simetria lor fiind foarte similară. Sistemul hexagonal are o axa sextuplă, iar trigonalul, o singură axa triplă. Ambele sisteme conţin frecvent prisme şi piramide cu şase fete. Turmalina, cuarţul si calcitul sunt grupate în sistemul trigonal. Apatitul si berilul cristalizeaza in sistemul hexagonal.
Elemente native
Există câteva minerale, sau mai bine zis elemente native ( sub denumirea care o poartă toate elemntele din tabelul lui Mendeleew) , care pot fi considerate minerale sau metale, ce se pot colecţia de către colecţionari sau de către mineralogi; ele pot apărea singure sau combinate cu alte elemente alcătuind diferite minerale.
Acestea sunt:
Antimoniul: apare în stibină şi are simbolul chimic Sb.
Argintul: apare singur dar şi în alte minerale, cum ar fi argentit şi acantit. Are simbolul chimic Ag.
Arsenul: apare în realgar, auripigment şi în alte minerale otrăvitoare şi are simbolul chimic As.
Aurul: apare nativ şi are simbolul chimic Au.
Bismutul: apare singur şi are simbolul chimic Bi.
Carbonul: apare singur dar şi în foarte multe alte minerale şi are simbolul chimic C.
Cuprul: apare nativ, cât şi în minerale cum ar fi cupritul şi are simbolul chimic Cu.
Fierul: apare nativ dar şi în minerale şi are simbolul chimic Fe.
Mercurul: apare nativ, sub formă lichidă şi se găseşte şi în cinabru; are simbolul chimic Hg.
Platina: apare naitvă şi are simbolul chimic Pt.
Plumbul: apare ativ, în cerusit, anglezit şi galenă. Are simbolul chimic Pb.
Seleniul: apare şi nativ şi are simbolul chimic Se.
Staniul: rar apare singur şi se extrage din casiterit şi are simbolul chimic Sn.
Sulful: este răspândit în natură şi are simbolul chimic S.
Tantalul: rar nativ şi are simbolul chimic Ta.
Telurul: se găseşte în calaverit şi silvanit şi are simbolul chimic Te.
Zincul: foarte rar nativ, dar se găseşte în sfalerit şi smithsonit şi are simbolul chimic Zn.
Acestea sunt:
Antimoniul: apare în stibină şi are simbolul chimic Sb.
Argintul: apare singur dar şi în alte minerale, cum ar fi argentit şi acantit. Are simbolul chimic Ag.
Arsenul: apare în realgar, auripigment şi în alte minerale otrăvitoare şi are simbolul chimic As.
Aurul: apare nativ şi are simbolul chimic Au.
Bismutul: apare singur şi are simbolul chimic Bi.
Carbonul: apare singur dar şi în foarte multe alte minerale şi are simbolul chimic C.
Cuprul: apare nativ, cât şi în minerale cum ar fi cupritul şi are simbolul chimic Cu.
Fierul: apare nativ dar şi în minerale şi are simbolul chimic Fe.
Mercurul: apare nativ, sub formă lichidă şi se găseşte şi în cinabru; are simbolul chimic Hg.
Platina: apare naitvă şi are simbolul chimic Pt.
Plumbul: apare ativ, în cerusit, anglezit şi galenă. Are simbolul chimic Pb.
Seleniul: apare şi nativ şi are simbolul chimic Se.
Staniul: rar apare singur şi se extrage din casiterit şi are simbolul chimic Sn.
Sulful: este răspândit în natură şi are simbolul chimic S.
Tantalul: rar nativ şi are simbolul chimic Ta.
Telurul: se găseşte în calaverit şi silvanit şi are simbolul chimic Te.
Zincul: foarte rar nativ, dar se găseşte în sfalerit şi smithsonit şi are simbolul chimic Zn.
Ce sunt mineralele?
Agricultura, creşterea pădurilor, dar şi dezvoltarea omului şi a tuturor animalelor depinde de minerale, care se găsesc în sol sau pământ. Toate mineralele sunt folosite, cuarţul la dispozitivele cu ultrasunete, prin urmare a devenit vital pentru siguranţa submarinelor militare. Turmalina este utilizată la instrumentele de utilizare a presiunii. Calcitul se foloseşte pentru a produce gumă de mestecat, sticla, cauciucul şi împreună cu fluorina se face pasta de dinţi. Mica este utilizată pentru a fabrica tapetul, vopseaua, lubrifianţii şi se mai foloseşte la strălucirea pereţilor. Numărul de posibilităţi de utilizare al mineralelor este nelimitat. Dar ce sunt de fapt mineralele?
Exemple de cele mai vizibile minerale asociate sunt pietrele şi rocile. Cu excepţia notabilă a mercurului, toate mineralele sunt grele dure şi compacte. Cristalele sunt substanţe solide care prezintă forme neregulate.
Un cristal are o substanţă cu formă constantă şi regulată. Aceasta înseamnă că, dacă cristalele minerale sunt fărămiţate, în particule minuscule, fiecare dintre acestea îşi păstrează structura moleculară a cristalului de provenienţă. Astfel sunt identificate mineralele.
Mineralele sunt substanţe naturale, care se formează în interiorul sau exteriorul mai multor roci. Pentru a le extrage din rocă este nevoie adesea de săpături adânci în scoarţa terestră- în mine, în puţuri sau în tunele.
Substanţele artificiale care au fost create integral sau parţial de oameni, animale sau plante nu sunt minerale adevărate. De exemplu rubinul extras cu mari eforturi din Thailanda este un mineral adevărat. Însă rubinul folosit la lasere, deşi destul de pur, nu este un mineral adevărat, pentru că este creat de mâna omului. Un mineral adevărat trebuie să evolueze fără intervenţia vreunei fiinţe vii. Această evoluţie este numită evoluţie anorganoică. Chihlimbarul, de exemplu, nu este un mineral, asta pentru că particulele sale nu îşi păstrează forma atunci când este fărămiţat, dar mai este şi faptul că chihlimbarul este o răşină fosilizată, produsă de milioane de ani de către conifere.
Exploatarea minierală pentru scoaterea mineralelor este extrem de dificilă şi foarte periculoasă. Totuşi, ea merită efortul. Din minerale putem extrage o mare varietate de substanţe fără de care multe lucruri nu ar exista, şi mai e ceva: frumuseţea mineralelor uneori îi face pe oameni (de exemplu pe mine) să se facă geologi sau mineralogi şi să-i pună în fericita situaţie de a îşi începe o colecţie unică de minerale şi pietre semipreţioase. Unele sunt valoroase doar pentru renumele şi raritatea lor, de exemplu aurul, iar altele, foarte comune şi mai puţin valoroase sunt date la o parte, lucru foarte greşit. De exemplu din mineralul kainit se extrage clorul, folosit în anestezie sau la albire, potasiul, al cărui compuşi sunt folosiţi în agricultură, şi magneziul, utilizat la medicamentele precum laptele de magneziu. Acestea nu sunt foarte valoroase din punct de vedere al frumuseţii sau al rarităţii, dar ca utilizare se pot numi chiar vitale vieţii moderne a omului.
Rocile sunt compuse din anumite combinaţii de minerale, iar din infinitul număr de moduri în care mineralele se pot combina, rezultă o imensă varietate de roci şi pietre. Mineralul calcit, de exmplu, este prezent în calcar, în timp ce cuarţul, feldspatul şi mica pot fi extrase din roca numită granit.
Există şi roci din care nu pot fi extrase minerale. Acest lucru se întâmplă de obicei din cauză că mineralele constituite în aceste roci sunt în cantitate foarte mică sau sunt foarte fin granulate. Un exemplu de acest fel este obsidianul. Acesta se găseşte în scurgerile de lavă şi conţine mari cantităţi de dioxid de siliciu, o combinaţie de siliciu cu oxigen- două elemente foarte răspândite.
Obsidianul este de fapt sticlă vulcanică ( substanţă amorfă), dar unii specialişti îl consideră rocă.
CÂTE MINERALE EXISTĂ?
În prezent, există peste 4000 de minerale denumite. Numărul lor este mereu în creştere, în fiecare an descoperindu-se peste 30 de tipuri de minerale noi. Multe dintre aceste minerale din cele 30 sunt ,, tăiate de pe listă", deoarece ele îndeplinesc nişte teste care arată de fapt adevărata lor identitate. Dar per total tot există o creştere netă. Dacă adunăm toate numele înregistrate de minerale ajungem la concluzia că cele sunt descoperite 15 000 de minerale. Această cifră, 15000 include toate tipurile, variaţiunile şi denumirile învechite folosite în industrie şi comerţ. De exemplu, mineralul SARE GEMĂ este cunoscută de către mineralogi HALIT, iar în industrie se cunoaşte sub numele de SARE DE BUCĂTĂRIE.
Exemple de cele mai vizibile minerale asociate sunt pietrele şi rocile. Cu excepţia notabilă a mercurului, toate mineralele sunt grele dure şi compacte. Cristalele sunt substanţe solide care prezintă forme neregulate.
Un cristal are o substanţă cu formă constantă şi regulată. Aceasta înseamnă că, dacă cristalele minerale sunt fărămiţate, în particule minuscule, fiecare dintre acestea îşi păstrează structura moleculară a cristalului de provenienţă. Astfel sunt identificate mineralele.
Mineralele sunt substanţe naturale, care se formează în interiorul sau exteriorul mai multor roci. Pentru a le extrage din rocă este nevoie adesea de săpături adânci în scoarţa terestră- în mine, în puţuri sau în tunele.
Substanţele artificiale care au fost create integral sau parţial de oameni, animale sau plante nu sunt minerale adevărate. De exemplu rubinul extras cu mari eforturi din Thailanda este un mineral adevărat. Însă rubinul folosit la lasere, deşi destul de pur, nu este un mineral adevărat, pentru că este creat de mâna omului. Un mineral adevărat trebuie să evolueze fără intervenţia vreunei fiinţe vii. Această evoluţie este numită evoluţie anorganoică. Chihlimbarul, de exemplu, nu este un mineral, asta pentru că particulele sale nu îşi păstrează forma atunci când este fărămiţat, dar mai este şi faptul că chihlimbarul este o răşină fosilizată, produsă de milioane de ani de către conifere.
Exploatarea minierală pentru scoaterea mineralelor este extrem de dificilă şi foarte periculoasă. Totuşi, ea merită efortul. Din minerale putem extrage o mare varietate de substanţe fără de care multe lucruri nu ar exista, şi mai e ceva: frumuseţea mineralelor uneori îi face pe oameni (de exemplu pe mine) să se facă geologi sau mineralogi şi să-i pună în fericita situaţie de a îşi începe o colecţie unică de minerale şi pietre semipreţioase. Unele sunt valoroase doar pentru renumele şi raritatea lor, de exemplu aurul, iar altele, foarte comune şi mai puţin valoroase sunt date la o parte, lucru foarte greşit. De exemplu din mineralul kainit se extrage clorul, folosit în anestezie sau la albire, potasiul, al cărui compuşi sunt folosiţi în agricultură, şi magneziul, utilizat la medicamentele precum laptele de magneziu. Acestea nu sunt foarte valoroase din punct de vedere al frumuseţii sau al rarităţii, dar ca utilizare se pot numi chiar vitale vieţii moderne a omului.
Rocile sunt compuse din anumite combinaţii de minerale, iar din infinitul număr de moduri în care mineralele se pot combina, rezultă o imensă varietate de roci şi pietre. Mineralul calcit, de exmplu, este prezent în calcar, în timp ce cuarţul, feldspatul şi mica pot fi extrase din roca numită granit.
Există şi roci din care nu pot fi extrase minerale. Acest lucru se întâmplă de obicei din cauză că mineralele constituite în aceste roci sunt în cantitate foarte mică sau sunt foarte fin granulate. Un exemplu de acest fel este obsidianul. Acesta se găseşte în scurgerile de lavă şi conţine mari cantităţi de dioxid de siliciu, o combinaţie de siliciu cu oxigen- două elemente foarte răspândite.
Obsidianul este de fapt sticlă vulcanică ( substanţă amorfă), dar unii specialişti îl consideră rocă.
CÂTE MINERALE EXISTĂ?
În prezent, există peste 4000 de minerale denumite. Numărul lor este mereu în creştere, în fiecare an descoperindu-se peste 30 de tipuri de minerale noi. Multe dintre aceste minerale din cele 30 sunt ,, tăiate de pe listă", deoarece ele îndeplinesc nişte teste care arată de fapt adevărata lor identitate. Dar per total tot există o creştere netă. Dacă adunăm toate numele înregistrate de minerale ajungem la concluzia că cele sunt descoperite 15 000 de minerale. Această cifră, 15000 include toate tipurile, variaţiunile şi denumirile învechite folosite în industrie şi comerţ. De exemplu, mineralul SARE GEMĂ este cunoscută de către mineralogi HALIT, iar în industrie se cunoaşte sub numele de SARE DE BUCĂTĂRIE.
Pentru ce?
Salut! Probabil vi se pare foarte cunoscută sau asemănătoare adresa blogului...dar poate şi numele...exact! aţi ghicit! este vorba de blogul cu numărul 2 cu tema rocilor si mineralelor al meu, după Roci şi minerale. Dar de ce am hotărât să fac o nouă variantă a blogului?
Poate că mulţi dintre voi tot auziţi propoziţii de genul ,,Cuarţul este un polimorf al..." sau ,,Cel mai răspândit evaporit este" şi multe altele de genul acesta. Tocmai de aceea, acest blog este creat ca un pod între primul blog cu minerale şi al doilea, în scopul de a înţelege unii termeni geologici, în cazul necunoaşterii lor. Sper să vă placă şi aştept comentarii voastre referitoare la blog...
Poate că mulţi dintre voi tot auziţi propoziţii de genul ,,Cuarţul este un polimorf al..." sau ,,Cel mai răspândit evaporit este" şi multe altele de genul acesta. Tocmai de aceea, acest blog este creat ca un pod între primul blog cu minerale şi al doilea, în scopul de a înţelege unii termeni geologici, în cazul necunoaşterii lor. Sper să vă placă şi aştept comentarii voastre referitoare la blog...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)